miercuri, 20 martie 2013

Când ai citit ultima oară o poezie?



Recunosc că în ultimul timp am citit mai mult cărţi pentru copii şi am lăsat în urmă cărţile mele preferate ...,
Aflând că azi e ziua mondială a poeziei, mi-am amintit versurile dragi, scrise de Ion Minulescu „Romanţă fără ecou”

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...

Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti -
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...

Iubire, bibelou de porţelan!...

Ziua Mondială a Poeziei, 21 martie, a fost stabilită de UNESCO în 1999 cu scopul de a promova citirea, scrierea, publicarea şi predarea poeziei. Ziua mondiala a poeziei

"Copiii fără etichetă"

Copiii fara etichete,Copiii fara etichete



“Unde dă mama creşte” este o sintagmă pe care o auzim destul de des în rândul unor părinţi.... dar oare ce creşte? Nu creşte alceva decât: frustarea, lipsa de încredere în forţele proprii, violenţa, teama de a nu greşi, revolta, într-un cuvânt nefericire acelui copil, rana din sufletul lor e adâncită cu fiecare palmă sau jignire, chiar dacă pentru moment această traumă nu este vizibilă.
Sunt mulţi parinţi care nu au nici cea mai elementară noţiune de educaţie şi pedagogie, iar aceasta îi face să recurgă la pedepse corporale, în primul rând pentru că altceva nu ştiu.
Educarea copilului se poate face şi altfel, cu vorba bună. Poţi corecta un copil explicându-i unde a greşit aducându-i în acelaşi timp argumente, nu trebuie să ţipi şi să loveşti un copil pentru că a greşit, vorba bună şi argumentele îl face pe copil să perceapă mai uşor gravitatea faptelor sale şi nici nu îl traumatizează. Eu am noroc de un copil cuminte şi ascultător cu toate acestea sunt momente în care mă enervez repede, trag aer în piept şi încerc să mă calmez, dar oare e ea pricina nervilor mei? Cu siguranţă nu ...
Prin expresiile “Nu eşti bun de nimic“, “X este mai cuminte sau mai isteţ decât tine”, “Uită-te la tine cum araţi“, “N-o să faci nimic în viaţa asta“ nu încurajăm schimbarea în bine a copilului ci doar adâncim ranile în sufleţelul lor gingaş.
Mulţi părinţi spun copiilor lor „eu te-am facut eu te omor” dar oare avem acest drept? Nu ar trebui nici măcar să gândim şi nici să rostim aceste cuvinte
Parintele Cleopa spunea în una din cărţile sale “prima datorie a părinţilor faţă de copii este aceea de a-i iubi., de a-i îndemna şi mângâia, părinţii au datoria să-i ajute în vreme de ispită, şi să fie pildă bună fiilor lor”
"În Romania anului 2013, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie63% dintre copii afirmă că sunt batuţi acasa de către părinţii lor, iar corecţiile precum ‘lovitul cu palma’ sau ‘urecheala’ nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi intr-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasa cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn." Studiul a fost făcut de Salvaţi Copiii
Mă alătur şi eu campaniei “Copiii fără etichetă” şi haideţi să dăm copiilor noştri un exemplu bun din care să aibă ce învăţa orice înafară de violenţă, înainte de orice să fim părinţi şi nu doar “născători de copii”


Mai multe informaţii despre studiul privind abuzurile împotriva copiilor găsiţi aici

duminică, 17 martie 2013

Concursul naţional de pian


În weekend-ul acesta am avut marea plăcere de a asculta câţiva copii foarte talentaţi.  Filarmonica de Stat “Dinu Lipatti” din Satu Mare a găzduit sâmbătă, 16 martie, cea de-a III-a ediţie a concursului naţional de pian ai cărui protagonişti au fost copiii şi elevii care frecventează cercurile de specialitate organizate de Palatele Copiilor din România. Organizatoarea acestui minunat eveniment a fost doamna profesoara Mariana Moga, căreia îi mulţumesc pentru răbdarea pe care o are cu copiii, Maia frecventează cercul de pian de la Palatul Copiilor.
De îndată ce copii intrau pe scenă clapele pianului începeau a se mişca repede ca vântul, cristalin ca apele izvoarelor, incetişor ca ploaia târzie, şi din nou repede ca o furtună. Pentru puţin timp simţeam cum ne adâncim într-o magică pădure muzicală. 
Bravo organizatorilor, dar mai ales bravo copiilor talentaţi care îşi dedică mare parte din timpul lor acestui fermecător instrument.